Tipuri de anestezii

Anestezia intervine la operatia cezariana si asigura bloc senzitiv (nu mai simti) si motor (muschii nu mai sunt supusi controlului voluntar si se relaxeaza), deci relaxare si disparitia durerii.


Trebuie stiut ca analgezia este indicata numai la nasterea pe cale naturala, asigurand doar diminuarea durerii. Controlul muschilor nu este afectat, deci nici contractilitatea uterina.

Tipuri de anestezii
Medicatia analgetica
Administrata intravenos are dezavantajul de a produce o sedare accentuata a fatului si din aceasta cauza a cazut in dizgratie. Ea nu scade disconfortul si implicit durerea, ci modifica perceptia mamei asupra durerii.

Anestezia locala
Se foloseste in timpul nasterii naturale si consta in injectarea unor substante anestezice (lidocaina) de o parte si de alta a colului (blocul paracervical), pentru a scadea durerea provocata de contractiile uterine. Acest tip de anestezie poate avea o complicatie minora, scaderea frecventei cardiace fetale pentru 6-10 minute, pentru ca o cantitate infima din substanta anestezica traverseaza placenta.

Daca medicul hotaraste episiotomia (incizia perineului pentru a preveni ruperea vaginului), daca sunt necesare cateva "cusaturi" dupa ce micutul a fost expulzat, va recurge la administrarea anestezicului local, in zona perineala si in peretii vaginului. O complicatie rarisima, dar periculoasa, este data de injectia substantei anestezice intr-unul din vasele sanguine, ceea ce duce la convulsii, inhibarea centrilor respiratori ai mamei. Chiar daca apare extrem de rar, medicii sunt pregatiti sa intervina cu mijloace de resuscitare imediata (intubatie, ventilatie etc.).

Anestezia regionala
Avantajul ei consta in faptul ca realizeaza un maximum de analgezie/anestezie folosind un minim de substanta activa. In acest fel, micutul este protejat de efectul sedativ al anestezicelor. Daca ai cerut o anestezie regionala, obstetricianul va solicita anestezistul si impreuna, vor analiza oportunitatea unei astfel de proceduri. Daca este indicat un bloc regional, medicul anestezist are trei posibilitati: anestezie epidurala, rahianestezie sau o combinatie a celor doua.

Anestezia epidurala
Se administreaza in coloana vertebrala lombara. Anestezistul dezinfecteaza zona, dupa care introduce substanta anestezica in canalul vertebral printre vertebrele lombare. Varful acului se opreste in sacul epidural care se afla intre os si meninge (invelisul protector al maduvei spinarii). I

n drumul sau, acul poate atinge vreun nerv, provocand o furnicatura sau chiar durere care merge in jos, pe unul dintre membrele inferioare. Nu este nimic grav, dar este bine sa-i comunici medicului ceea ce simti. Prin acest ac special se introduce un cateter foarte fin numit cateter epidural. Prin el substanta anestezica va fi administrata continuu sau in doze repetate.

In acest caz, acul special introdus de anestezist nu se opreste inainte de meninge, ci il strabate. In felul acesta, substanta anestezica ajunge in vecinatatea maduvei, actionand mult mai rapid. Rahianestezia se instaleaza in 5-10 minute. De aceea, pentru nastere doctorii recomanda de regula o combinatie a celor doua tehnici - rahiperianestezia. Componenta rahianestezica asigura o instalare rapida a anesteziei, iar epidurala permite, prin cateterul care este lasat pe loc, controlul mai indelungat al senzatiei dureroase si a blocului motor.

Comparand-o cu anestezia generala sau cu administrarea intravenoasa de anestezice, anestezia regionala este, fara indoiala, cea mai sigura: atat complicatiile materne, cat si fetale sunt minime. In nasterea naturala, anestezia epidurala permite reglarea fina a dozei anestezicului astfel incat mama sa isi mentina controlul asupra musculaturii si sa participe activ la nastere. De asemenea, tranzitul intestinal este reluat mai repede, mama se mobilizeaza mai rapid, alapteaza mai devreme